Optimismul = cel mai bun antidot

Momentan, ma simt bine. Doar la unele miscari laterale mai am unele mici probleme. Dar sunt convins ca o sa fie bine in maxim doua saptamani. Doamne ajuta!

Everything is going to be ok!!!

Astazi am primit un telefon care m-a dezamagit profund. Mi-am dat seama ca exista unele persoane care nu ma cunosc suficient de bine si au impresia ca ma prefac si ca accidentarea mea este un simplu joc.
Doctorul de la echipa nu mi-a facut programare la radiografie decat miercuri, iar asteptarea doare chiar mai tare decat faptul ca o persoana pe care o admir crede ca mimez durerea.
Imi doresc cel mai mult sa joc la Nationala si nu mi-as autorefuza aceasta onoare pentru nimic in lume. Sper sa fie bune rezultatele de miercuri si sa ma intorc cat mai repede in cantonament, asta numai daca mai sunt dorit acolo. Iar daca nu mai sunt dorit nu imi ramane decat sa ma antrenez cu echipa de club si sa demonstrez tuturor ceea ce, poate, deja am demonstrat.
Stiu ca e greu de inteles o astfel de zbatere interna si ca numai cei care au trecut prin ceea ce trec eu imi pot fi alaturi cu un gand bun.
Pana atunci le urez multa bafta colegilor mei si sper sa infaptuiasca visul nostru comun de a-i invinge pe italieni la ei acasa. Regret nespus ca eu nu o sa fiu acolo...